poezie
nu am mai şters praful din mintea mea
nu mi-am mai tăiat unghiile
nu am mai plâns
demult
atunci,când a plecat
a spus că se duce departe
dar în mintea ei se ducea să se spânzure
urlau câinii, urlau ciorile, toţi urlau
trebuia să îmi spăl minţile
eram ocupat şi nu o puteam opri
acum regret, dar e prea târziu
sufletul ei se mai plimbă prin ogradă
mă uit la ea şi mi se pare că a slăbit
o fi la dietă
azi plâng
oamenii se roagă să se termine seceta
în sfârşit îşi vor umple găleţile
Loading ...
poezie
Sătulă de timpul frumos de afară
Lătrată de toţi vagabonzii din stradă
Cuprinsă de friguri, izbită de gânduri,
Bătută de soartă
Ascunsă de vântul turbat de afară
Răpusă de ghinduri uitate în stradă
Iubită de tot ce se vinde în piaţă,
Lăsată
Izbită de gânduri uitate-n cuţite
Flămândă de tot ce se vinde în sticle
Respinsă de vieţi alintate de soartă,
Ciudată
Încinsă în jocul vioi al plăcerii
Lovită de gândul ciudat al tăcerii
Privită de ochi îngâmfaţi pe alee,
Păstrată
Învinsă de praful din urma durerii
Minţită de curve frumoase cu gene
Mirată de viaţa din stânga plăcerii,
Visată
Furată de vise ascunse in filme
Zburlită de vremea udată de plânset
Încinsă de focul plăpând al iubirii
Trăiască mândria?! Trăiască beţia?!
Loading ...
(24 votes)