poezie
să nu mă laşi să sting lumina
să fug, să plâng, să sar din lanţ,
să nu mă laşi să sting privirea
mai palidă decât un laş
să nu mă laşi să fug din beznă
- e libertatea care-o am !
să nu mă laşi să fur din versuri
pe care alţii le-au lăsat
să nu mă pierzi din ochii limpezi
pe care-i cânt, îi scriu şi-i plac,
să nu te duci când stau pe gânduri
eşti gândul meu, de-aceea tac
să nu mă laşi să-ţi sting lumina
nu sunt un duh, nu sunt un miel
sunt şoapta vântului, sunt luna,
sunt un nimic, nimic sunt eu

Loading ...
poezie
Sărută ochii-îndrăgostiţi de plictiseală
Apuşi în umbra stâlpilor din vale,
Recunoscut de tinere poeme
Flămând sărut cuprins de dorul mare.
Sărută buzele surprinse de lumină
Ce tremură scăldate în dulceaţă
Adulmecând mireasma primăverii,
Rostind în şoaptă versuri visătoare.
Atinge farmecul lăsat demult pe prispă
Trecut de veacuri vii, promiţătoare,
Răpus de golul demn al nemuririi,
Ţesut de tine, sfânta mea splendoare.
Ascultă vântul blând ce te iubeşte
Tot împletind poveşti de altă dată,
Privind în ochii tăi plini de lumină
Răpus de ei în liniştea cea mare.

Loading ...