Mireasa

poezie

atât de fragedă, ca floarea de cireş
te simt, când te ating mireasă
şi-în ochii tăi ştiu că mai văd
imensa poftă, de-a gusta din viaţă

atât de dulce, ca mierea din poveşti
răsuni, când vorba nu te lasă
şi-în ritmul lin ce tot plutesc
aş adormi mai mult de-o viaţă

atât de limpede, ca apa din izvor
te faci, când vreai să te citească
şi-în rânduri scrise, pline de poveţe
să poată să te regăsească

atât de fragedă, copilă de prin flori
cu păr lăsat pe spate să se plimbe
iubit-ai fost, iubită - o să rămâi
zidită-n amintire pe vecie

(12 votes)
Loading ... Loading ...

cind vei pleca

poezie

 

să nu îmi spui că nu-ai cuvinte
că nu mai poţi, că nu mai stai,
să nu mă minţi doar ştii cum luntrea
se umple şi dispare-n larg

să nu te duci fără de mila
pe care mi-ai purtat cândva,
nu am nevoie de privirea
ce permanent mă dojenea

să pleci încet, să simt plăcerea
de-a te privi… analiza,
să nu te-ntorci să-ţi văd iubirea
nu vreau să cred minciuna ta

să iei cu tine amintirea,
dacă mai vreai, ţi-o dau pe-a mea,
vreau să te şterg cum şterge guma
o literă din viaţa mea

când vei pleca uite pe masă,
ia bileţelul de pe ea,
citeşte fraza care-am scris-o
şi – întipăreşte – o – în mintea ta

(12 votes)
Loading ... Loading ...

Ea

poezie

 

Sătulă de timpul frumos de afară
Lătrată de toţi vagabonzii din stradă
Cuprinsă de friguri, izbită de gânduri,
Bătută de soartă

Ascunsă de vântul turbat de afară
Răpusă de ghinduri uitate în stradă
Iubită de tot ce se vinde în piaţă,
Lăsată

Izbită de gânduri uitate-n cuţite
Flămândă de tot ce se vinde în sticle
Respinsă de vieţi alintate de soartă,
Ciudată

Încinsă în jocul vioi al plăcerii
Lovită de gândul ciudat al tăcerii
Privită de ochi îngâmfaţi pe alee,
Păstrată

Învinsă de praful din urma durerii
Minţită de curve frumoase cu gene
Mirată de viaţa din stânga plăcerii,
Visată

Furată de vise ascunse in filme
Zburlită de vremea udată de plânset
Încinsă de focul plăpând al iubirii
Trăiască mândria?! Trăiască beţia?!

(24 votes)
Loading ... Loading ...

De câte ori…

poezie

 

De câte ori ţi-am prins privirea sătulă de atâtea flori uscate
De câte ori ţi-am prins iubirea sătulă de atâtea veri uitate
Din câte nopţi, plutind prin farmec te-am regăsit uitată-n umbră
Din câte nopţi de lună plină am urmărit miros de zână.

Din câte vieţi aş fi alege, răpit de doruri prea nebune
Din câte zile - aş fi culege căpşuni dulcii din a ta gură
Din moşi - strămoşi, uitate basme le tot sădeşti cu drag în sine
Cu zâmbet plin din a  ta gură; trăiesc, răsufl, iubesc … pe tine.

(18 votes)
Loading ... Loading ...