Maria
a înnebunit Maria, şi-a strâns zestrea în desagă şi a plecat
unde?
nimeni nu ştie, toţi spun că şi-ar fi ieşit din minţi
fără să vrea a devenit populară
nimeni nu vorbea despre ea până acum
nimeni nu întreba de ea, nimeni nu o observa
era un nimeni
ea, cea care îi ajuta pe toţi
aducea o căldare de apă, tăia lemne, se ducea la fân, strângea roada din grădină
făcea totul fără să i se spună un mulţumesc
sa saturat
spuneau unii
sa dus după un flăcău din satul vecin
şopteau alţii
se va întoarce
credeau toţi
era zveltă, ochi cafenii, păr negru, mâini bătute, buze roşii, picioare subţiri
cânta în corul bisericii, avea un glas nemaipomenit
se putea lua la întrecere cu o ciocârlie, poate o întrecea
de ce a plecat?
se întreba cel ce o plăcea dar care niciodată nu sa încumetat sa i-o spună
era săracă
a plecat Maria, fără să spună adio
fără să se destăinuie unei vecine, fără să lase o scrisoare
după ce au observat că nu mai e, cei care o ştiau au început să se întrebe
cine o să-mi aducă o căldare cu apa?
cine o să-mi grebleze ograda?
cine o să-mi facă cumpărături?
cine o să-mi vopsească gardul?
cine? cine? cine?
nimeni nu s-a întrebat
cu cine o să stea de vorbă?
a murit Maria, în inima fiecărui vecin chiar a doua zi
a părăsit Maria
totul
sa regăsit Maria, acolo, unde cineva putea să-i zică un bună ziua
fără să se aştepte la un răspuns
(10 votes)
Loading ...