Sărută ochii-îndrăgostiţi de plictiseală
Apuşi în umbra stâlpilor din vale,
Recunoscut de tinere poeme
Flămând sărut cuprins de dorul mare.

Sărută buzele surprinse de lumină
Ce tremură scăldate în dulceaţă
Adulmecând mireasma primăverii,
Rostind în şoaptă versuri visătoare.

Atinge farmecul lăsat demult pe prispă
Trecut de veacuri vii, promiţătoare,
Răpus de golul demn al nemuririi,
Ţesut de tine, sfânta mea splendoare.

Ascultă vântul blând ce te iubeşte
Tot împletind poveşti de altă dată,
Privind în ochii tăi plini de lumină
Răpus de ei în liniştea cea mare.