De câte ori ţi-am prins privirea sătulă de atâtea flori uscate
De câte ori ţi-am prins iubirea sătulă de atâtea veri uitate
Din câte nopţi, plutind prin farmec te-am regăsit uitată-n umbră
Din câte nopţi de lună plină am urmărit miros de zână.

Din câte vieţi aş fi alege, răpit de doruri prea nebune
Din câte zile - aş fi culege căpşuni dulcii din a ta gură
Din moşi - strămoşi, uitate basme le tot sădeşti cu drag în sine
Cu zâmbet plin din a  ta gură; trăiesc, răsufl, iubesc … pe tine.