poezie
nebun, săltat în zeci de colţuri fără ceartă,
pion, jertvit de mii de ori pentru o viaţă,
regină, plină de fiori, iubită de tot clanul,
un cal… doi cai, săltînd în sus mai nu’ atingînd tavanul.
o tură’ împinsă pe diagonală,
un rege’ ascuns, pribeag şi şchiop în sală,
un alb, un negru, două cete,
un şah, un mat şi iar începem.

Loading ...
…
sunt neam, istorie și grai
sunt limbă, voce și’ al meu plai
sunt tot și toți ce mă’ înconjoară
sunt tu, sunt el, sunt ea…
sunt a mea țară
sunt cântecul din a mea țară
sunt un picior înfipt în horă
sunt verde măr dintr’ o livadă
sunt noi, sunt voi… sunt a mea mamă

Loading ...
…
poți să rămâi? să fugi? să vii în casă?
să te aștepte buna tremurând,
cu’ un tulburel din banca de pe masă
și cu’ un păhar plin de venin iubit
poți să mai duci? e grea povara de țigară?
și degetul e ars de’ atât citit,
și sufletu se mângâie cu’ o pană
ce scrie, taie, rupe … până vii.

Loading ...
…
ce simt? ce cred? și ce mă doare?
ce pot? ce știu? cine’ i mai tare?
de când și cum? și în ce vară?
de unde? cât și altă sfoară
de ce? de unde și’ n ce țară?
și cum? și cine? ‘ a câta oară?
prea multe, prea puțin, prea tare
nu întreba… doar știi.. nu’ o să mă doară
nu te gândi… doar crede, simte și coboară
aici… alături, lângă scară,
mai faci un pas și’ mi caz… în suflet
și iar… a câta oară…

Loading ...
eu te-am crezut
eu te-am iubit
eu te-am privit
şi ţi-am şoptit că te iubesc
eu te-am furat, te-am sărutat
în miezul nopţii te-am lăsat
apoi te-am prins şi te-am cuprins
tu m-ai privit şi mi-ai şoptit:
“Nu sunt a ta !”
m-ai înşelat
ai evadat
m-ai pustiit
m-ai amăgit
m-ai folosit
m-ai prigonit
te-ai răfuit
ai râs cu gust şi mi-ai zâmbit…
dar totuşi eu…
eu te-am iubit

Loading ...
Doar tu, o inima încinsă în văpaia aburită de pe soba blestemată
Doar tu, un cântec de izvor îngândurat şi enigmatic
Doar tu, un fluture vioi, uscat, lipit într-o colecţie de vară
Doar tu, o şoaptă istovită ce iubeşte disperată
Doar tu, un murmur de izvor ce cântă doine la chitară
Doar tu, o simplă voce ce se-aude în ogradă
Doar tu, un suflet plin împrospătat de florile frumoase din poiană
Doar tu, un simplu gând ce e pierdut prin foi târzii din cărţi uitate pe o masă
Doar tu, un vis ciudat lăsat cândva pe altă dată
Doar tu, cândva iubită şi-adorată
Doar tu, fiinţă firavă crescută pe urzici, hrănită în livada de cireşe
Doar tu, privire dulce îmbibată cu lacrimi argintii de agriş verde
Doar tu, un zâmbet răpitor cu gust lăsat de proaspăta dulceaţă
Doar tu, un chip strălucitor ce simte cum se zbate inima în plasă
Doar tu, un glas linguşitor lipsit de farmecul de altă dată
Doar tu, un pas pripit, un gând ciudat , o lume blestemată

Loading ...
Hei, unde te-ai pierdut? Ai fost cumva în stradă?
Ai încercat să fugi de viaţa blestemată?
Ai prins un fluture? Ai împărţit baloane?
Sau, poate ai fumat la colţ de poartă?
Ştii cine? Unde? Câţi şi câte?
Ştii când şi cum? Poate ştii multe!?
Hai spune! Nu te ruşina! ştii bine
Că nu te spun nicicând, nicicum, la nimeni!
Surâzi? De ce nu râzi în gura mare?
De ce nu zbieri, nu urli ca o cioară?
De ce nu tremuri sufocată-n glasuri?
De ce? De ce? De ce? Şi alte nazuri.
Încerci să fugi… şi crezi c-o să te-ajute?
Încerci să scapi… crezi merită s-o rupem !?
Încerci sa plângi… eşti leneşă în fapte
Gândeşte, nu-aiuri, aici se face-n şoapte.
Te enervezi ?! fii calmă nu te rupe!
Î-ţi pare ca l-ai apucat pe Domn de chica???
Te linişteşti?! Promit că nu pe mult timp!
Ascultă ! ia-ţi valiza şi hulubii !
Păpuşă, păpuşică, purcicuţă
Alintă-te cât crezi ca meriţi duţă
Aidoma baladei de broscuţă
Oac-oac, oac-oac, oac-oac … balada-i scurtă

Loading ...
Sărută ochii-îndrăgostiţi de plictiseală
Apuşi în umbra stâlpilor din vale,
Recunoscut de tinere poeme
Flămând sărut cuprins de dorul mare.
Sărută buzele surprinse de lumină
Ce tremură scăldate în dulceaţă
Adulmecând mireasma primăverii,
Rostind în şoaptă versuri visătoare.
Atinge farmecul lăsat demult pe prispă
Trecut de veacuri vii, promiţătoare,
Răpus de golul demn al nemuririi,
Ţesut de tine, sfânta mea splendoare.
Ascultă vântul blând ce te iubeşte
Tot împletind poveşti de altă dată,
Privind în ochii tăi plini de lumină
Răpus de ei în liniştea cea mare.

Loading ...
Sătulă de timpul frumos de afară
Lătrată de toţi vagabonzii din stradă
Cuprinsă de friguri, izbită de gânduri,
Bătută de soartă
Ascunsă de vântul turbat de afară
Răpusă de ghinduri uitate în stradă
Iubită de tot ce se vinde în piaţă,
Lăsată
Izbită de gânduri uitate-n cuţite
Flămândă de tot ce se vinde în sticle
Respinsă de vieţi alintate de soartă,
Ciudată
Încinsă în jocul vioi al plăcerii
Lovită de gândul ciudat al tăcerii
Privită de ochi îngâmfaţi pe alee,
Păstrată
Învinsă de praful din urma durerii
Minţită de curve frumoase cu gene
Mirată de viaţa din stânga plăcerii,
Visată
Furată de vise ascunse in filme
Zburlită de vremea udată de plânset
Încinsă de focul plăpând al iubirii
Trăiască mândria?! Trăiască beţia?!

Loading ...
Fierbinte picătură scăldată în apus de soare
Ca roua dimineţii ce tremură pe vale
Lipsită de culoarea ce veşnic tot apare
O lacrimă dulcie î-ţi mângâie alinarea
Cu ochii plini de taină ce-ascund surâsul veşnic
Apusul dimineţii te face să fii veşted
În largul amintirii ce tot te copleşeşte
Se-aude o voce dulce ce te întinereşte
În farmecul amiezii te dai cu plumb pe buze
Şireată ca hiena ascunzi priviri pătrunse
De tainica-amintire ce-ţi taie răsuflarea
Amarnica dorinţă, sălbatică splendoare

Loading ...
Newer Entries » « Older Entries