poezie
atât de fragedă, ca floarea de cireş
te simt, când te ating mireasă
şi-în ochii tăi ştiu că mai văd
imensa poftă, de-a gusta din viaţă
atât de dulce, ca mierea din poveşti
răsuni, când vorba nu te lasă
şi-în ritmul lin ce tot plutesc
aş adormi mai mult de-o viaţă
atât de limpede, ca apa din izvor
te faci, când vreai să te citească
şi-în rânduri scrise, pline de poveţe
să poată să te regăsească
atât de fragedă, copilă de prin flori
cu păr lăsat pe spate să se plimbe
iubit-ai fost, iubită - o să rămâi
zidită-n amintire pe vecie
Loading ...
“ în fiecare strop de ploaie simt sărutul tău
în fiecare fir de iarbă văd chipul tău
în fiecare floare admir ochii tăi
în fiecare vânt de vară adulmec mirosul tău
în fiecare carte descopăr lumea ta „
eşti tot ce am visat, ce mai visez şi voi visa
eşti lumea mea, plină de gust, plină de viaţă
eşti sufletul curat ce-l voi cânta
eşti viaţa mea, plină de farmec şi dulceaţă
eşti tot ce voi avea pe-acest meleag
eşti ţara, casa şi a mea speranţă
eşti pulsul meu, eşti indulgenţa mea
o lume plină de mister şi aroganţă
eşti universul cel necunoscut
de care mă uimesc şi ştiu că-i pasă
de-un muritor, ce tot se uită-în sus
şi tot aşteaptă visul lui de-o viaţă
Loading ...
vreau să te văd zâmbind
aşa cum eu te ştiu frumoasă şi naivă,
vreau să te văd trăind din plin
fiece zi, şi fiecare clipă
vreau pe furiş în lumea ta
să te descopăr ca pe-o Atlantidă,
vreau să te ştiu în mintea mea
ca un ecou ce mă trezeşte-în fiecare clipă
vreau să te simt aici, în mâna mea
să mă strecor în noapte mai aproape,
să-ţi fur sărutul, să-l închid în mintea mea,
în suflet, poate chiar şi mai aproape
vreau să te vad iubind
şi-n ochi să văd cum străluceşte viaţa,
vreau să te văd cântând
chiar şi atunci când te-nveleşte ceaţa
vreau să te văd luptând
şi-n urma ta doar flori ca să rămână,
vreau să te văd şoptind
“Iubesc şi voi iubi întotdeauna”
Loading ...
nu am mai şters praful din mintea mea
nu mi-am mai tăiat unghiile
nu am mai plâns
demult
atunci,când a plecat
a spus că se duce departe
dar în mintea ei se ducea să se spânzure
urlau câinii, urlau ciorile, toţi urlau
trebuia să îmi spăl minţile
eram ocupat şi nu o puteam opri
acum regret, dar e prea târziu
sufletul ei se mai plimbă prin ogradă
mă uit la ea şi mi se pare că a slăbit
o fi la dietă
azi plâng
oamenii se roagă să se termine seceta
în sfârşit îşi vor umple găleţile
Loading ...
s-au dus şi au lăsat,
tot ce era mai scump, mai vechi, mai nou,
sau dus şi au plecat,
pe ani, pe zile, fără ca să ştie când se vor întoarce înapoi
au plâns şi au iertat,
tot ce le-au spus, regretele le-au pus acolo, undeva în gol,
nu au mai vrut, nu mai puteau,
nu mai aveau puteri să strige “ Noi… Voi… Noi… !”
când au plecat au zis că vin,
că se întorc, că stau puţin de tot,
nu au ştiut, nu s-au gândit
că ei minţeau fără de voia lor
erau săraci, erau bogaţi
toţi şi-au luat desaga subţiori
au zis că pleacă pe-înserat
aşa şi au făcut, s-au dus când luna îi pândea acolo printre nori
lăsaţi cu cei de-un sânge sau cu unul mestecat
nu au ştiut că mâine nu va fi la fel
cum şi era - un tot întreg
vor fi doar părţi, tăiate de destinul greu
Loading ...
şi-atunci când s-a trezit poporul, era târziu
nu mai ningea cu daruri multe, cu cadouri, era pustiu
şi-atunci când s-au luat la ceartă, nu mai conta cine era
un frate, soră sau o tearfă, erau toţi… nimeni altceva
şi-atunci când ştirea-în radioul de pe pervaz, tot mai striga
toţi se gândeau la idealul din mintea lor ce se-ofilea
şi-atunci când toţi au mers la urne şi unanim au spus ceva
nu mai ningea cu daruri multe, nu mai visau la altceva
Loading ...
mai au de spus
cuvinte bune şi frumoase
cuvinte presărate cu piper
împlute cu minciuni frumoase
la toţi ce’i înconjoară
la tot ce este viu
mai au de scris
ce simt şi ce îi doare
ce pot, ce ştiu şi ce nu ştiu
mai au de scris
scrisori către o ţară
ce a muţit de ani
la cei ce au muţit de vii
vor mai cânta
o doină la chitară
o serenadă şi un mic romance,
vor plânge iar destinul greu din ţară
vor închina în cinstea celor “vii
vor mai dansa
o horă mai diseară
când toţi se vor trezi şi vor privi
cum înfloreşte crinul în ograda
ce au păzit’o pentru nepoţei
poate’or citi
ce au lăsat străbunii
ce’au scris cu sânge pe pâmântul ei
şi vor iubi
în fiecare fir de iarbă
mândria, viaţa şi destinul ei
vor mai dansa
în hora noastră hoţii
ce ne’au jertvit în cinstea unor zei
pe care’i cânt şi căror se închină
care beau viaţa din izvorul ei
vor mai pândi
pe strada noastră viespii
care cu’încetul devin mii
vor mai dansa
un dans plin de emoţii
vor mai privi
cum se’alăptează ei
vor mai răbda
şi’încet vor trece marea
vor mai rabda
sunt toţi deja deprinşi
cu oaspeţi mulţi şi cu ocara
cu capul aplecat de mici copii
vor înălţa
pe cei la care ochii
sau mai deschis şi văd în culori vii
vor înălţa
pe toţi cui le mai pasă
pe cei se ştiu, ce strigă
cei divini
vor arăta
spre cei ce tac şi rabdă
şi lasă tot puţinul de la ei
ca cel de sus
să’i osîndească
cu multul care’l are în safeu
mai au un vis
ce stă în lanţul vieţii
mai au un vers
ce vor să’l cânte ei
vor mai citi
pe stâlpi nepoţii noştri
“a fost odată ca’n poveşti”
Loading ...
să nu îmi spui că nu-ai cuvinte
că nu mai poţi, că nu mai stai,
să nu mă minţi doar ştii cum luntrea
se umple şi dispare-n larg
să nu te duci fără de mila
pe care mi-ai purtat cândva,
nu am nevoie de privirea
ce permanent mă dojenea
să pleci încet, să simt plăcerea
de-a te privi… analiza,
să nu te-ntorci să-ţi văd iubirea
nu vreau să cred minciuna ta
să iei cu tine amintirea,
dacă mai vreai, ţi-o dau pe-a mea,
vreau să te şterg cum şterge guma
o literă din viaţa mea
când vei pleca uite pe masă,
ia bileţelul de pe ea,
citeşte fraza care-am scris-o
şi – întipăreşte – o – în mintea ta
Loading ...
să nu mă laşi să sting lumina
să fug, să plâng, să sar din lanţ,
să nu mă laşi să sting privirea
mai palidă decât un laş
să nu mă laşi să fug din beznă
- e libertatea care-o am !
să nu mă laşi să fur din versuri
pe care alţii le-au lăsat
să nu mă pierzi din ochii limpezi
pe care-i cânt, îi scriu şi-i plac,
să nu te duci când stau pe gânduri
eşti gândul meu, de-aceea tac
să nu mă laşi să-ţi sting lumina
nu sunt un duh, nu sunt un miel
sunt şoapta vântului, sunt luna,
sunt un nimic, nimic sunt eu
Loading ...
esti frumoasa, chiar daca pe alocuri ai musteata
esti frumoasa, chiar daca parul ti’e maciuca de atita ceata
esti frumoasa, chiar daca’ti pare ca ai riduri mici pe fata
esti frumoasa, chiar daca ai uitat sa te fardezi acasa
esti frumoasa, chiar daca suparata esti pe fata
esti frumoasa, chiar daca nu ai haine noi pe tine astazi
esti frumoasa, chiar daca obosita te crezi astazi
esti frumoasa, chiar daca nu ma crezi pe mine astazi
esti frumoasa, azi, miine, ieri si’n veci vei fi frumoasa
esti frumoasa, iti spun, am spus, voi spune’n fiecare zi din viata
esti frumoasa, doar crede, fara sa te uiti la tine’n fata
esti frumoasa, nu mint, nu am mintit … iti spun pentru ca esti frumoasa 
Loading ...
« Older Entries 
